E un baiat simpatic, la vreo 25 de ani, plin de bun simt, seriozitate si sinceritate. Lucru care, nu stiu daca constientizeaza, constituie un handicap pentru el. Cu totii profita de pe urma bunatatii, amabilitatii si a incapacitatii sale de a refuza.
Il urmaresc de vreo jumatate de ora. Se afla asezat la o masa de la o terasa din Polivalenta, impreuna cu doua fete si un alt tanar, cu alura de golanas. Una dintre fete este prietena lui, sau cel putin asa considera el. Cealalta este cea mai buna prietena a prietenei si confidenta acesteia, iar tipul este fratele ei. Pe baiatul simpatic il stiu de mult, mi-a fost coleg de liceu; il cheama Mihai Tudose. Ceilalti nu stiu cum se cheama si, deschis vorbind, nici nu ma intereseaza.
Cum ziceam, il urmaresc pe Mihai de vreo jumatate de ceas. In tot acest timp, a facut vreo patru-cinci curse la bar, de unde a adus cocteiluri si sucuri, pentru fete, si vodca si bere, pentru tip. Drumurile si statul la coada l-au tinut o buna perioada departe de masa, asa incat nu a vazut cum acesta a sarutat-o cu patima pe prietena lui, cum i-a masat sanii cu palmele si cum si-a frecat genunchiul intre genunchii ei. "Oh, Doru, ma innebunesti! Oh, Doru ma intorci pe dos! Oh, Doru, ma exciti de nu mai pot!" a ingaimat, printre gemete si suspine, tipa. "Si tu pe mine, Lidia! Abia ma abtin sa nu imi dau drumul!", i-a raspuns el lingand-o profesional in ureche. Apoi, cand s-a intors Mihai cu inca un rand de bauturi, cei doi s-au potolit.
"O, Mihai, esti un baiat atat de dragut!", il alinta Lidia pe fostul meu coleg, cand il vede asezat pe scaun. Dupa care il mangaie pe crestet si dupa ceafa, ca pe un caine, si ii trimite o bezea din varful buzelor rosii, carnoase si umede de la sarutarile lui Doru: "Pup you!" Mihai primeste cu inima deschisa dovada de afectiune a fetei si se inroseste tot: "Eh, Lidia, nu e mare lucru, ma straduiesc si eu cat pot. Stiu prea bine ca mai am mult pana sa ajung sa ma ridic la nivelul unei fete speciale ca tine, dar cu timpul sper sa reusesc..."
Ma uit cu uimire la Mihai, intrebandu-ma daca nu cumva o ia peste picior pe Lidia. Altfel nu imi pot explica prostia sa. Stiu, sunt multi oameni prosti pe lumea asta, dar chiar asa? E posibil sa fie cineva chiar atat de prost? Nu mai e mult si am sa aflu. Pana atunci, insa, miscata de vorbele baiatului, Lidia ii mai trimite o bezea si asa, in trecere, ii arata degetul aratator: "Esti baiat bun, Mihai, dar cam neatent. Nu sesizezi ca berea lui Doru s-a incalzit? Du-te repede si adu-i alta!" Si Mihai se duce. Apoi inca o data, si inca o data...
Intr-un final, dupa alte cateva curse de-ale lui Mihai la bar, insemnand tot atatea reprize de manifestari pasionale intre Lidia si Doru, Mihai ajunge la fundul sacului si declara: "Dragi prieteni, pana aici a fost, nu mai am niciun leu! De acum sunteti pe cont propriu." Cei trei comeseni primesc anuntul sau cu o dezamagire generala: "Ooo, nu!", urmata de o serie de reprosuri particulare: "Hai, mai Mihai, chiar asa subtire esti? Pai, cu pizza aia cum ramane?"; "Mai scotoceste-te, mai umbla la chichita, nu fi scartar, ca mi-e sete!"; "Pai, tu vii la terasa cu doar cateva sute de lei, in timpurile astea? Ce loser patetic esti, Mihai!"... Dupa care cei trei se ridica de la masa si se indeparteaza fara vreun cuvant in plus. Numai Lidia priveste peste umar, ii trimite lui Mihai o bezea de plecare si il consoleaza amical: "Nu-i nimic, Mihai! Lasa, ca te revansezi tu data viitoare!..." Mihai da din cap ca asa e, o sa se revanseze el, dupa care ramane singur, privind in gol.
E momentul in care ma hotarasc sa ma ridic de la masa mea si ma indrept spre masa lui. Se bucura ca ma vede, lucru care nu ma mira deloc: se citeste pe fata lui ca avea nevoie de cineva cu care sa vorbeasca. Ne salutam, ne imbratisam, discutam de una, de alta, ii fac cinste cu o bere-doua, dupa care trec la ceea ma durea. Ii destainui faptul ca am fost alaturi si am observat totul, ii trec in revista cele vazute, apoi trag concluzia: "Mihai, fata aia nu e de tine! Nu te merita!" Auzind cele spune, fostul meu coleg ma priveste pe muteste cateva minute, apoi imi raspunde intr-un fel care ma lasa paf: "Stiam." Dupa care trece la explicatii:
"Stiu ca Lidia e o parasuta de joasa speta, combinata cu derbedeul ala de Doru. Stiu ca nu ma iubeste si ca nu urmareste decat sa profite de pe urma mea. Dar, cu toate astea, eu o iubesc asa cum e. Cu ea alaturi imi e mai bine decat fara ea. Intelegi?" Dau din cap ca da, desi nu inteleg o iota. Iar el, incurajat, pluseaza: "Prezenta sa in preajma mea ma face fericit. Cand imi trimite cate o bezea dulce, cum numai ea stie sa trimita, nu-mi mai trebuie nimic. Sunt, atunci, mai multumit decat Doru cand se saruta cu ea. Intelegi?" Stau si ma gandesc. Incerc sa inteleg, chiar incerc, dar nu reusesc. Drept pentru care dau din cap ca da si ii spun cat pot de sincer: "Da, Mihai, inteleg..."
Din aceeasi categorie:
Cadoul
Au venit sarbatorile. Magia lor pluteste in aer. Spiritul e cu noi. Oamenii sunt mai buni, mai atenti unul cu altul. Prietenii isi dovedesc sau redove...
Băşinosul
Ma aflu in clasa a 5-a. Sunt doar un copil, dar un copil inzestrat cu tinere de minte. La urma urmei, cine nu ar tine minte fapte ca acelea pe care vi...
Lămâiul
Aproape de Martisor am parte de una dintre cele mai frumoase suprize din viata mea. E o dimineata placuta, racoroasa, de primavara. Indreptandu-ma spr...
Perversul
E o perioada nasoala a anului curent. Trebuie depuse declaratiile de venituri pe cel precedent. Nu-mi place, dar n-am ce face; trebuie sa ma conformez...
TINETI MINTE!