gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue24042018

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

O lume mizeră

- Partea intunecata a fiintei umane -

Găurile

Ma aflu in trenul interregio care merge de la Bucuresti la Timisoara. Am loc intr-un compartiment de sase persoane, in care se mai afla o femeie la vreo 60 de ani, o maicuta fara varsta si o familie formata din mama, tata si copilul. Sunt cam obosita si sper sa reusesc sa dorm cateva ore. Ma uit cu atentie la partenerii de calatorie. Nu par a fi din cei care sa creeze probleme, adica sa faca galagie sau sa converseze conventional pe marginea vremii. Iar baiatul pare cumintel, bine crescut. Cand a intrat in compartiment, a salutat frumos, apoi s-a asezat pe locul sau si s-a pus pe rasfoit un Rahan.

Păpușa

Evaluare: / 1
1

Ma uit cu la ea cu pofta. As musca din ea ca dintr-un mar. E tanara si proaspata. Sau, cum zice un  amic citit, e brudnica si pempanta. E o papusa. Emana viata prin fiecare por al corpului croit dupa tiparul zeitelor grecesti. Iar cand rade, zici ca se deschid portile raiului, nu altceva. Are o dantura perfecta, care completeaza o aparitie perfecta. Nu ma pot retine a ma intreba cum de calatoreste cu tramvaiul 1. La cum arata, daca ar iesi la pas pe bulevard, in cinci minute ar gasi puzderie de fanti gata sa ii puna lumea la picioare. Si ma mai intreb ceva, dar nu ca mai inainte, cu curiozitate, ci cu uluiala: ce e cu  putoiul ala langa ea? Ala e iubitul ei? Imposibil.

Împuţitul

A venit caldura si m-am gandit sa dau o fuga pe la doctor. Nu de altceva, dar sa stiu cum stau, cata bere am voie sa torn in mine vara asta, ca sa o apuc si pe cealalta. Practic, nu ma doare nimic, daca exclud intepaturile din capul pieptului, semn de inceput de ulcer sau gastrita, si artroza precoce cu care m-am pricopsit in armata si care isi cere tributul in fiecare an, dupa ce ma indop cu ceapa si usturoi verde. Asa incat nu am motive serioase de ingrijorare. Dar, zic sa fiu eu sigur, sa dorm linistit...

Invidia

Evaluare: / 1
1

Sunt blazat. Rece. Golit de sentimente. Nu simt nimic. Nu traiesc. Inspir si expir, dar nu traiesc. Am nevoie de ceva care sa ma faca sa simt ca traiesc. Sa ma umple. Vreau sa fiu umplut.

Privesc in jur. Fiecare cu ale sale. Fiecare se grabeste undeva, fiecare are o treaba pe undeva. Nu e timp de pierdut. Nimeni nu se sinchiseste de nimeni. Pe nimeni nu intereseaza de nimeni. Nimeni nu vede nimic.

Observ o gura de canal in mijlocul unui scuar dintr-o intersectie semaforizata. Din canal ies aburi, semn ca inauntru sunt tevi de apa calda. Capacul e putin dat intr-o parte, semn ca inauntru exista viata. Iar de jos se aud voci, semn ca viata vine din oameni.

Mobilul

Evaluare: / 1
1

Sunt in Militari si ma indrept spre centru. Urc in metrou si ma asez pe un scaun din capatul garniturii, o garnitura dintr-aia de tip vechi, la care geamurile sunt blocate, adica fara putinta de aerisire intre statii. E important amanuntul, intrucat pe trei dintre scaunele din fata mea sta tolanit, in toata mizeria posibila, ceea ce in popor se numeste "un om de grota", adica un nespalat dintr-ala care pute atat de nasol incat iti intoarce stomancul pe dos.

O lume mizeră