gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue21112017

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

O lume mizeră

- Partea intunecata a fiintei umane -

Despărţirea

Evaluare: / 1
1

Astazi am sa va spun o poveste de pe vremea cand lucram la editura. Sa vedeti - daca nu stiati - sau sa va reamintiti - in caz ca ati uitat - ce fel de oameni sunt pe lumea asta. Si, drept bonus, sa aflati cum am ajuns sa scriu povesti aici, pe site. Deci, hai sa dam timpul inapoi. Nu mult. Asa, vreo doi ani...

Va sa zica, lucrez la editura. Scriu, corectez, paginez, trimit la tipar, dar nu numai. Cand e nevoie, trec si la munca de jos. Doar sunt om de baza, cu vechi state in firma. Nu ma dau in laturi de la nimic, nici macar de la sortat, ambalat si carat. Nu am cum, cand bossul insusi munceste cot la cot cu mine si cu ceilalti, iar acest boss imi este ca si prieten, dupa zece ani de cand sunt angajatul lui. Dovada in acest sens stau stampilele si documentele firmei pe care la am pe mana, ca si platile de zeci de milioane pe care, desi nu e treaba mea, le efectuez colaboratorilor sau tipografiilor in numele sau. Cum spuneam, sunt om de baza. Sau cel putin asa cred...

Picnic

Evaluare: / 1
1

E week-end. Se anunta vreme superba. Numai buna pentru iesit la un picnic cu prietenii. Vorbesc, asadar cu gasca, fac convocarea si sambata dimineata, la prima ora, suntem in drum spre padure. Un loc frumos, nu departe de oras. pe maginea unui lac, in apropierea unei manastiri. Ajungem printre primii. Ochim o poienita si incepem despachetarea. Mancare si bautura la discretie, baieti plini de pofte, fete pline de viata, pace si liniste in jur, soare deasupra. Una peste alta, sunt create toate premizele unei zile de neuitat...

Nespălatul

Evaluare: / 1
1

Vine o vreme cand fiecare dintre noi priveste inapoi, constata ca nu intotdeauna a fost atat de bun pe cat ar fi putut fi si isi propune sa repare ce mai poate repara. Vremea aceasta a venit, pentru nevasta-mea, in urma cu vreun an, de cand dateaza cele pe care vi le povestesc in cele ce urmeaza. Cititi si va cruciti! Si sa nu uit: nu incercati asa ceva acasa! E mai dureros decat pare...

Va sa zica, se intalneste nevasta-mea, Andreea, cu o fosta colega de serviciu. Una, Cerasela, cu un comportament la fel de frivol si dubios pe cat ii e si numele. De ce afirm asta? Fiindca Cerasela, pe langa faptul ca traia de zece ani in concubinaj cu unul care o caftea in mod regulat, mai avea si doi copii din flori si doi amanti. Plus alte pacate, care nu au legatura cu nespalatul de care vreau sa va vorbesc. Si ce credeti ca ii zice Cerasela asta nevestei-mele, care i se plansese de anumite probleme? Ii zice:

- Daca vrei sa iti mearga bine, trebuie te curatesti de pacate si de tot ce e rau in tine. Eu asa am procedat. Si uite acum ce bine imi e...

Pariul

Evaluare: / 1
1

A venit primavara. Au inceput ursii sa iasa din barloguri si oamenii din case. Ma aflu in parcul Titan, acolo unde au loc diverse concursuri sportive. Sunt asezat in tribuna, urmarind un meci de baschet intre niste pustani prea grasi pentru varsta afisata sau prea tineri pentru kilogramele aratate. Nu e cine stie ce de meci, ma cam plictisesc. Cand, deodata, atentia imi este atrasa de un tip la vreo 30 de ani, inalt, slab si  ras in cap. "Seminte! De bostan si floare, seminte!" tipa el cat poate, de sparge timpanele celor de alaturi. "Seminte! Bomboane agricole! Luati, nu va uitati!" insista pe langa cei ce se codesc. Si, incet-incet, isi vinde marfa.

Mea Culpa

Evaluare: / 1
1

Azi am sa va zic una cu schepsis. E vorba de patania lui Banloc, un coleg de serviciu, care intr-o clipa a trecut de la agonie la extaz, iar in alta clipa a facut calea inversa, de la extaz la agonie. Intre cele doua clipe au trecut nici mai mult, nici mai putin, decat zece ore. Atat a durat fericirea lui Banloc.
Banloc este un tip de vreo 30 de ani, placut la infatisare, in ciuda faptului ca parul din cap a inceput, de la o vreme, sa i se mute pe brate, pe piept si pe spate. O femeie inteligenta - cum, din pacate, nu este Anda, sotia lui - , stie, insa, sa treaca peste astfel de detalii si sa priveasca inlauntrul sufletului omului, acolo unde, daca e atenta, poate descoperi bunatate, caldura si dragoste. Si, pe langa acestea, putina naivitate si imaturitate. Intr-adevar, pe scurt acesta e Banloc: un amestec de bunatate si naivitate. Unul pagubos. Dar sa revenim la poveste.

O lume mizeră