"Pastreaza rugaciunile pentru noaptea nuntii!"

El: Buona sera, signiorina, buona sera!
Ea: Buna si tie, melomanule. Cu ce treburi pe aici?
El: Iaca si eu, iesii la agatat, ca tot omul.
Ea: Hm... Si, din cata lume e pe aici, eu ti-am lasat impresia ca as fi mai lesne de prins?
El: N-as zice.
Ea: Nu? Atunci cum ai dat peste mine?
El: La plesneala. Mi-am spus ca incerc cu prima tipa cu numele Marina care imi iese in cale. Si s-a nimerit sa fii tu.
Ea: Interesant. Dar ce de tocmai Marina, si nu Corina, Geanina sau Amandina?
El: Simplu. Tocmai am ascultat un cantec nemuritor: Marina, Marina, Marina, al formatiei Rocco Granata. Si mi-a ramas numele asta in minte. Un nume frumos.

EL: Ma tentezi! Incerc sa te abstractizez, dar nu reusesc. Nu vrei sa ma ajuti?

EA: M-ar tenta.....Da-mi o idee....vinde-mi un pont....si poate cine stie.

EL: Vezi tu, draga, ideea trebuie sa vina din tine, ca si impulsul de concretizarea a ideii. Altfel, nu mai are nici un farmec. Eu pot sa-ti dau nu o idee, ci mii de idei, dar te las pe tine sa incerci prima data, nu vreau sa-ti rapesc placerea descoperiirii initiale.

Si, daca nu reusesti, am sa iti arat. Apoi, daca n-ai sa poti, am sa te ajut. Iar in final, daca ai sa vezi ca poti , dar n-ai sa vrei, atunci am sa te oblig...

EA: Dragut........imi place cum scrii.......pai am sa incep prin ati da nr. mele de tel... si poate ma anunti cand ai putin timp liber sa ne vedem... Ce zici? E bine pentru inceput?.......Daca nu am reusit....arata-mi......ajuta-ma, indruma-ma......Pupici draga

“Un pescar profesionist arunca mai multe undite simultan, in mai multe locuri...”

El: Salut!
Ea: Salut!
El: Ma tot straduiesc, dar nu stiu de unde sa te iau...
Ea: Dar pe mine m-ai intrebat daca doresc sa fiu luata?
El: Nu e vorba de luarea fizica la care te gandesti tu. E vorba de faptul ca incerc sa imi dau seama unde te-am mai vazut, si nu reusesc. Esti cumva actrita? La cum arati, ai putea fi...
Ea: Multumesc, dar nu sunt. Nu ca n-as fi vrut, dar nu a fost dupa mine. Alor mei le-a placut medicina - stii, sunt amandoi medici - , si li s-a parut normal sa duc mai departe traditia familiei. Asa ca sunt studenta la medicina.

"Nu te poate durea ceea ce nu stii sau nu pricepi..."

El: Sarut mainile. Se poate?
Ea: Se poate, dar numai dupa cununie.
El: Haha... Ma bucur sa constat ca am nimenit peste cineva cu simtul umorului.
Ea: Si eu, ca am fost nimerita de cineva care intelege genul meu de umor.
El: Dar ce, sunt si oameni care nu stiu de gluma? Adica, stiu ca sunt, dar aia se mai pot numi oameni?
Ea: Nicidecum. Oricum, numai oameni nu se pot numi. Ce e rau, e ca din pacate sunt mai multi decat ne-am dori. Numai eu stiu cati am intalnit... Nu stiam cum sa scap mai repede de ei.
El: Te inteleg. Sunt plictisitoare persoanele care nu marseaza la poantele si la ironiile partenerului. Pentru mine ironia si, mai ales, autoironia sunt criterii descalificante.
Ea: Si pentru mine la fel.

Ea: Cine esti?

El: Tu de unde ai mai rasarit?! Ma cunosti de undeva? Daca da, spune-mi de unde; daca nu, recunoaste si stai pe langa mine, ca s-ar putea sa-ti prinda bine! Ura!

Ea: Nu te cunosc de nicaieri, dar ce, trebuie sa te cunosc, ca sa iti scriu? Credeam ca e un site public, si apoi sunt prea curioasa, ca sa nu iti scriu, asa ca voila... cum zic francezii... pa