Ceea ce mi s-a intamplat este greu de crezut. Dar, din pacate pentru mine, este strict autentic. Daca mi-ar fi spus cineva ca voi ajunge sa ma indragostesc nebuneste numai de femei care ma vor umili in moduri dintre cele mai josnice, i-as fi ras in fata. Insa acum, cand faptele sunt consumate, nu fac altceva decat sa ma gandesc unde am gresit si cat de nedreapta a fost soarta cu mine. Cert este ca am fost un adolescent exagerat de timid si de retinut in relatiile cu reprezentantele sexului frumos, iar pana la Corina nu am avut nicio legatura serioasa.

Cand am cunoscut-o pe Corina, in urma cu 16 ani, eram preparator la Politehnica, iar ea era studenta. Cum aveam numai 26 de ani, nu mi se parea deloc mare diferenta de varsta fata de ea, care avea 20.

Si de altfel nici ei nu i se parea, din moment ce a acceptat flirtul de la bun inceput. Peste nu mai mult de doua luni de cand mi-a devenit eleva, mi-a devenit si iubita. Era o fata de o frumusete si de o senzualitate rare, incat simteam ca se invarte Pamantul cu mine, asa de fericit eram! Peste circa un an, atunci cand m-a inselat, am simtit ca Pamantul s-a oprit in loc...

- De ce ai facut asta, Corina? Ce suflet ai?

Astfel i-am cerut socoteala iubitei mele atunci cand am gasit-o in pat cu Dorel, unul dintre cei mai aratosi si totodata cei mai fustangii studenti. Aventurile lui, lipsite de implicare sufleteasca si bazate exclusiv pe erotism, erau de notorietate in toata Politehnica. Dar, cu toate astea, foarte multe tinere, amatoare de senzatii tari, ii cadeau in plasa. Intre ele, spre nenorocirea mea, si Corina. Iar scuza ei m-a lasat masca, atat de absurda era:

- De curiozitate, Dorian, d-asta am facut-o. Toate fetele spuneau ca Dorel, cu miscarile lui magice, e un amant perfect, ca e superdotat si le innebuneste... Am vrut sa vad cum e!

Si a incheiat intr-un mod de-a dreptul stupefiant, specific telenovelelor sud-americane:

- Of! Nu e vina ta, Dorian. Eu sunt de vina!

Asta a fost buna! Nu eram eu de vina, ci ea! De parca eu as fi inselat-o pe ea, si nu ea pe mine. In fine... M-am despartit de Corina chiar a doua zi, desi o iubeam foarte mult si ajunsesem sa ma gandesc la un viitor alaturi de ea. Stiam ca voi suferi o perioada, si intr-adevar am facut-o. Insa nu ma gandeam ca aceasta perioada avea sa intinda pe nu mai putin de doi ani...

In tot acest timp, nu am mai avut nicio alta relatie, nu am dorit macar sa cunosc o alta fata. Atat de mult m-a ranit Corina... Dar pana la urma am reusit sa o uit, iar la asta a pus umarul, la propriu si la figurat, Maria, o studenta cu totul diferita de Corina. Maria era sfioasa, blajina si suava. Rosea cand ii descheiam sutienul, si facea gropite in obrajori cand ma desfacea la slit. In afara de asta, ea era foarte studioasa, tintind la o cariera in domeniul ingineriei aplicate, acesta fiind de altfel si motivul pentru care relatia noastra nu a durat decat vreo sapte luni... Pentru ca din pacate se ajunsese la situatia ca, aflata mereu in criza de timp, Maria sa faca dragoste cu mine in timp ce invata pentru examene. Iar asta, bineinteles, ma frustra peste masura. Parca eram in pat cu o papusa gonflabila!

Nu vreau sa par exagerat de pretentios in arta contopirii fizicei, insa credeti-ma ca nu ma pot dedica trup si suflet partenerei de amor cand imi spune:

- Dorian, eu stau intinsa si citesc cursuri, iar tu te pui peste mine si te misti dupa bunul plac.

Ei bine, desi am incercat, de dragul Mariei, s-o fac, pur si simplu nu m-am putut concentra la iubire atunci cand aveam impresia ca partenera nu simte nimic. Practic, miscarile mele pareau sa nu aiba niciun efect, Maria stand bine-mersi pe burta si nedand niciun semnal ca percepe senzatiile amorului. Numai cand intorcea paginile cursului se misca un pic, in rest fiind complet captivata de procesul de invatare. Motiv pentru care, dupa cateva tentative soldate cu rezultate jalnice, aveam sa renunt, relatia noastra racindu-se definitiv dupa ce iubita mea a ajuns sa ma roage, la un moment dat, sa nu ma mai exteriorizez la orgasm, pentru ca ii distrageam atentia:

- Dorian, nu te mai agita asa, caci ma zgaltai cu pat cu tot!... Of, si nu mai scoate gemetele astea, caci chiar nu mai inteleg nimic din cursul asta de ,,Organe de masini’’!

Doamne sfinte, asa chiar nu se mai putea! Cat sa indur asemenea umilinta? Cat sa mai fi trait cu o femeie imuna la amor care imi anula barbatia? Doar nu eram carpa! I-am cerut Mariei sa isi gaseasca timp pentru noi, insa biata fata era atat de disperata sa invete incat a ales cartea. Am decis prin urmare sa ne despartim si am ramas, pentru a doua oara, cu un gust amar la finalul unei relatii cu o studenta.

A treia relatie am avut-o abia peste mai bine de un an de la ruptura de Maria. Inca o data imi luase foarte mult timp sa imi revin dupa trauma, motiv pentru care atunci cand am intalnit-o pe Simona am fost incantat. Pe langa faptul ca ea era aproape de o seama cu mine, avand 31 de ani, maturitatea cu care parea sa trateze problemele existentiale m-a impresionat din prima clipa si pana in ultima... Fiindca nici aceasta iubire nu avea sa dureze la nesfarsit, asa cum imi doream si cum de altfel ne propusesem si ne jurasem unul altuia.

Ce s-a intamplat? Toate au fost bune si frumoase aproape doi ani, desi in acest rastimp a trebuit sa dau dovada de multa intelegere si rabdare cu Simona. Si spun asta fiindca ea avea preocupari ezoterice, citea multe carti din categoria ocultismului si mergea saptamanal la meditatiile dirijate de un guru polonez ce-si zicea Patrick. Nimic rau pana aici. Numai ca la un moment dat, dupa ce luni bune imi povestise cate-n luna si-n stele despre sexul tantric, Simona a decis, unilateral, ca impreuna trebuie sa trecem la acest tip de imbinare trupeasca. Motivele sale erau insa, dupa mine, cel putin ridicole, daca nu chiar aberante:

- Dorian, pierdem energie in timpul actului sexual, si asta nu e bine! Trebuie sa evoluam, sa accedem la sexul tantric, pentru ca altfel, in timpul orgasmului, ne consumam. Intelegi ce spun?