gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sun16122018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Gheorghe a făcut dintr-o sfântă o alcoolică, apoi i-a dat papucii...

Evaluare: / 1
1
Index
Gheorghe a făcut dintr-o sfântă o alcoolică, apoi i-a dat papucii...
Pagina 2
Toate paginile

Ma numesc Dorina S, am 31 de ani si sunt alcoolica. Incep trista mea poveste, scrisa de pe patul Clinicii de Dezalcoolizare, cu cel mai dureros adevar - anume ca ma aflu in cursul unui dureros proces de vindecare, insa momentan sunt alcoolica, si asa ma voi considera pana cand voi iesi de aici. Cum am ajuns in aceasta situatie dramatica va voi descrie in cele de mai jos - si sper din tot sufletul ca acele femei care vor parcurge aceste randuri sa invete ceva din nefericita mea experienta...

Toata viata mea am urat bautura. Toata viata mea, adica, mai exact - pana sa ajung sa beau mai ceva ca marinarii in porturi sau hamalii in birturile garilor... In familia mea numai tatal a baut. Dar a baut vartos. In fapt, bautura l-a si ucis - a murit de ciroza la varsta de 65 de ani, lasandu-ma pe mine ca singurul sprijin al mamei, suferinda, la randul sau, de multe afectiuni si avand o pensie cu care in niciun caz nu s-ar fi descurcat de una singura. Socul pierderii tatalui a fost urias; am jelit impreuna cu mama aproape jumatate de an - desi sfarsitul era iminent, ciroza fiind in ultima faza. Cu greu ne-am revenit, si atunci, absolut din intamplare, l-am cunoscut pe cel pe care il consider responsabil pentru starea jalnica in care ma aflu acum: e vorba de Gheorghe.

Se intampla in urma cu circa un an, si atunci nu as fi putut sa imi inchipui ce turnura va lua viata mea la scurt timp. Cert este ca Gheorghe m-a fermecat din prima clipa. El este genul de om care devine sufletul oricarei petreceri sau reuniuni la care ia parte - si asa s-a intamplat si atunci cand l-am cunoscut. Am mers la aniversarea unei bune prietene si colege, de care drumul vietii m-a despartit numai la terminarea Facultatii: ea a ales sa profeseze ca inginer in electrotehnica, in timp ce eu am acceptat propunerea unui versat profesor de a ramane in cadrul Facultatii, ca statistician, in prima faza. Dar eu si Catalina - caci despre ea este vorba - am ramas bune prietene, iar la petrecerea organizata de ea l-am intalnit pe Gheorghe. Stiu ca dragostea la prima vedere suna a utopie in ziua de azi, cand, din pricina greutatii vremurilor, uitam sa ne fericim sufletele cu micile bucurii ale vietii: nu mai bagam de seama firul de iarba, nu mai auzim ciripitul pasarelelor voioase, nu mai remarcam fulgii mari, pufosi si zglobii ai primei ninsori. Insa chiar de o veritabila coupe de foudre a fost vorba in cazul nostru - de cand ne-am remarcat, am stat numai cu ochii unul pe celalalt. In scurt timp am intrat in vorba si am fost nedespartiti pana in zori, iar la plecare am stabilit sa ne vedem chiar in acea seara.

Nu a durat mult pana ca eu si Gheorghe sa devenim un cuplu. Eu aveam 30 de ani, nu ma mai implicasem in nicio relatie de vreo 2-3 ani, de cand tatal meu agoniza, ci, impreuna cu mama, imi dedicasem timpul ingrijirii lui acasa, internarii si externarii din diferite spitale. Gheorghe avea 37 de ani, insa parea sa nu depaseasca 32; avea un chip copilaros si o privire mereu senina. Nu as fi banuit sub nicio forma ca aveam sa traiesc clipa in care sa il vad si buhait de bautura, cu o privire pierduta, de dobitoc fara creier. Insa lucrul acesta s-a intamplat, prima data, dupa vreo doua luni de cand ne-am cunoscut - pana atunci toate fusesera bune si frumoase, iar iubirea noastra, sincera.

Era intr-un week-end, cand iesisem intr-o carciuma destul de selecta impreuna cu niste prieteni comuni. Nu il vazusem pe Gheorghe, niciodata pana in acea zi, suparat, abatut sau macar posac - el mereu zambea, glumea, era o sursa de voie buna pentru toti cei din preajma sa. Insa in seara aceea am bagat de seama ca bea mai mult ca de obicei, bea fara jena fata de ceilalti invitati si fara sa ii pese ca era insotit de mine. La un moment dat, dupa ce contabilizasem 4 pahare de whisky ingurgitate in numai o ora, am inceput sa ma ingrijorez.

- Gheorghe, s-a intamplat ceva? l-am intrebat. Ai ceva pe suflet, vrei sa discutam? Nu te supara, dar am bagat de seama ca bei pahar dupa pahar, ba chiar ai inceput sa te inrosesti accentuat la fata, iar privirea ti-este usor tulbure. Spune-mi, te rog, daca s-a intamplat ceva ce nu stiu, Gheorghe!

Reactia lui m-a surprins foarte tare, si atunci ar fi trebuit sa imi dau seama ca, poate, ceva nu e in regula, iar omul alaturi de care traiam nu imi era pe de-a-ntregul cunoscut...

- Nu mai sta cu ochii pe mine, Dorina! mi-a raspuns pe un ton destul de raspicat. Ma inhibi si ma faci sa ma simt ingradit in libertatea de exprimare! Nu te credeam in stare de asta, zau asa! Incearca sa te simti bine, bea si tu, e bautura la discretie pentru toata lumea!

Pe moment, repet, am fost oarecum socata de aceasta atitudine noua din partea sa, dar am lasat lucrurile sa evolueze de la sine... Si au evoluat in asa directie incat, pentru prima data, a trebuit sa il ajut pe Gheorghe sa se tina pe picioare la plecare. Abia in taxi a catadicsit sa se descarce: mi-a spus ca tatal sau era foarte bolnav, mama sa era deznadajduita, iar situatia lui la serviciu - lucra ca electrician la o firma care se ocupa cu organizarea de concerte si alte evenimente - nu era chiar grozava; tocmai le fusesera reduse salariile tuturor angajatilor. Iar din toate aceste motive cumulate, a trebuit sa bea, ca sa uite... Acum, trebuie sa marturisesc ca eu sunt o persoana cu o mare capacitate de iertare si inzestrata cu o blandete rara, asa ca nu mi-a fost deloc greu sa il inteleg... L-am dojenit fiindca nu imi explicase mai devreme situatia prin care trece, apoi am facut tot ce mi-a stat in putinta si l-am ajutat sa treaca, cu bine, peste noaptea aceea. Trebuie spus ca a vomat in cateva randuri, a facut baie, a mancat un borcan de muraturi goale, iar a facut baie - si abia spre dimineata a reusit sa adoarma; asa de rau i-a fost... Sa mai pomenesc si de faptul ca in zori i se trezise libidoul si ii venise o puternica dorinta de sex, dar - din fericre, slava Domnului! - nu a fost in stare de erectie? De fapt, tocmai am pomenit...



Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Gheorghe a făcut dintr-o sfântă o alcoolică, apoi i-a dat papucii...