gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Thu18102018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Popa Gabriel s-a jucat cu destinul meu cum a vrut el...

Evaluare: / 1
1
Index
Popa Gabriel s-a jucat cu destinul meu cum a vrut el...
Pagina 2
Toate paginile

Sunt, la 43 de ani, un om nenorocit, care si-a pierdut sotia, copiii si casa - si toate astea numai si numai din cauza inconstientei preotului Gabriel. El este acela care i-a divulgat Ioanei - sotia mea - amanunte picante din viata mea extra conjugala, iar cand l-am intrebat de ce a facut-o, a raspuns ca a vrut sa faca un bine. Halal bine! Acum sunt singur, locuiesc cu chirie si imi vad fetitele numai in week-end-uri si in vacante. Cum a fost posibil sa mi se intample una ca asta aflati citind randurile de mai jos.

Casnicia mea cu Ioana a inceput in urma cu 10 ani, atunci cand fiecare din noi avea 33 de ani. Ne stiam de peste trei ani, timp in care trecusem prin fazele normale ale oricarei relatii de durata: ne simpatizasem reciproc, apoi ne indragostisem, devenisem un cuplu si ulterior ne mutasem impreuna. Casatoria a venit, asadar, de la sine, dupa ce ne-a fost clar amandurora ca ne iubim atat de mult incat ne dorim sa avem copii si sa imbatranim impreuna. Si, intr-adevar, copiii aveau sa vina destul de rapid: Gabriela s-a nascut dupa numai doi ani, iar Mihaela dupa alti doi. Ioana avea atunci, ca si mine, 37 de ani, si de comun acord am stabilit ca doi copii ne sunt suficienti pentru a ne considera si simti o familie implinita.

Acum, inainte de a intra in miezul problemelor care urmau sa apara, trebuie sa va marturisesc ca timp de opt ani am fost, cum se spune in popor, usa de biserica. Adica nu am inselat-o niciodata pe Ioana, desi, slava Domnului, se ivisera destule oportunitati s-o fac. Mi-am vazut insa de treaba mea, intrucat sotia imi oferea suficient rasfat erotic incat sa nu tanjesc dupa senzatii noi... In urma cu doi ani, insa, ceva avea sa se schimbe. Ei bine, atunci aveam sa calc stramb pentru prima data. Ce a fost in capul meu, nu imi e clar nici azi. Cert este totusi ca, ajunsa la 41 de ani, dupa ce nascuse doi copii, Ioana a inceput sa isi piarda din prospetimea de altadata. Si, totodata, raporturile noastre intime se rarisera simtitor in ultimele luni. Asa ca, atunci cand am observat o tanara ziarista facandu-mi ochi dulci la vernisajul unei expozitii de organizarea careia ma ocupasem, am simtit cum ma trec caldurile.

Prin urmare, nu m-am mai gandit la toti anii petrecuti alaturi de sotia mea, la tot ce ne lega, la copiii pe care ii aveam impreuna, ci m-am lasat dus de val si mi-am oferit doua ceasuri de extaz trupesc cu juna, pe numele sau Diana. Nu am sa ofer acum amanunte spumoase din timpul escapadei amoroase, insa tot ce pot spune este ca, odata ce - ajutat de cateva pahare cu sampanie - am lasat inhibitiile deoparte si am alungat sentimentul de vinovatie ce ma insotea, am avut parte de clipe cu adevarat unice, de trairi cu totul si cu totul speciale. Motiv pentru care, peste ceva timp aveam sa o caut pe Diana si sa repet experienta.

Toate bune si frumoase pana aici. Nu numai ca aveam o familie fericita, dar, lucru care mi s-ar fi parut de neinchipuit cu cativa ani in urma, ajunsesem sa am si o amanta tanara si frumoasa. Eram foarte satisfacut din toate punctele de vedere, asa ca nici nu ma gandeam sa schimb ceva in viata mea. Insa, stiti cum se spune: cand e sa iti bage dracusorul coada, atunci nu ai ce face - si-o baga. In cazul meu, lucru aproape incredibil, dracusorul avea sa se intruchipeze in persoana unui... preot. Mai exact, in preotul Gabriel, duhovnicul sotiei mele, la care am facut fatala greseala de a ma spovedi, la randul meu, pentru prima data in viata.

Nu as vrea sa fiu inteles gresit. Daca nu fusesem niciodata la spovedanie, nu inseamna ca nu eram - si nu sunt - un om credincios. Adevarul este ca, desi nu prea am avut de a face cu biserica, in sinea mea m-am considerat intotdeauna un bun crestin, pentru care Dumnezeu a reprezentat principalul sprijin la greu. Sunt convins ca, fara El, nu as fi realizat nimic in viata si ca Lui ii datorez, in primul si in primul rand, totul. Tocmai de aceea, atunci cand, in postul Pastelui, sotia mea a staruit sa ma spovedesc la duhovnicul ei, am acceptat, desi, repet, in ceea ce ma priveste, consideram ca rugaciunile facute acasa, in solitudine, constituie cea mai simpla si curata modalitate de apropiere de Divinitate. Am mers asadar la popa Gabriel, fara sa banuiesc nicio clipa ca acest slujitor al Domnului avea sa imi dea complet viata peste cap.



Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Popa Gabriel s-a jucat cu destinul meu cum a vrut el...