Index |
---|
În luna de miere m-a părăsit pentru fostul, şi eu am rămas ca prostul |
Pagina 2 |
Toate paginile |
Nu vreau sa va plictisesc cu o introducere prea laborioasa, ci am s-o scurtez cat pot. Ce trebuie sa stiti este ca m-am insurat cu Mimi in primavara care a trecut, dupa o relatie care a durat nu mai mult de 5 luni. A fost o iubire fulgeratoare: ne-am cunoscut intamplator la cockteil-ul ce a urmat spectacolului “Barbierul din Sevilla” de la Opera, ne-am placut pe loc si am inceput iubirea - in toate formele ei posibile – chiar in acea noapte! In scurt timp am devenit de nedespartit si am decis sa ne “luam”, pentru ca - zicea Mimi – dragostea noastra era ceva karmic, si prin urmare n-avea rost sa asteptam ani buni inainte sa ne unim in fata lui Dumnezeu.
Bun asa... zis si facut! Eu eram – si sunt inca - profesor de chitara clasica, iar ea lucra intr-o companie multinationala, ca asistent manager.
Cum castigam amandoi binisor, ne-am permis sa ne oferim o luna de miere in Grecia, mai exact in insula Corfu. Daca ati sti ce entuziasmati eram si cat de fericiti! Ne dezmierdam unul pe celalalt zi si noapte si ne alintam cu epitete care de care mai copilaresti, insa nu ne era rusine. Amorul ne luase mintile – sau cel putin asa simteam atunci.
- Dinu, puiul meu mic si scump, ai cei mai albastri si mai frumosi ochi din lume!
Puiul ei “mic si scump” eram desigur eu, desi aveam, ca si in prezent de altfel, nu mai putin de 37 de ani, 1,80 metri si 80 kg...
- Mimi, porumbita mea alba si dulce, esti mai frumoasa si mai suava decat curcubeul dupa ploaie!
Bineinteles, porumbita “alba si dulce” era ea, desi avea 31 de ani, iar tenul sau era mult mai inchis, batand in masliniu ...
Pentru noi insa nu conta: numai asa ne vorbeam unul altuia inainte si imediat dupa nunta. Numai in diminutive si alintari o tineam! Si ne sarutam de mama focului. Ce ne mai sarutam! Peste tot: pe strada, in masina, la film, la restaurant, chiar si in carusel! Cine ne vedea, nu putea sa nu remarce cat de indragostiti paream!...
Dupa cununie si nunta - organizata numai de noi doi, fara niciun ajutor din partea parintilor, care nu prea vazusera cu ochi buni graba noastra, dar totusi au participat -, “porumbita” s-a instalat in apartamentul meu si, la scurt timp dupa asta, am plecat in Grecia pentru - macar - doua saptamani “de miere”, din moment ce obligatiile de serviciu nu ne permiteau niciunuia din noi sa lipsim mai mult.
Pana aici toate bune si frumoase! Numai ca lucrurile aveau sa ia o intorsatura de 180 de grade la scurt timp dupa ce am aterizat in Grecia, pe insula Corfu. Pentru ca pe aeroport, numai ce ne recuperasem bagajele din avion, ca o vad deodata pe nevasta mea cum sare de gatul unuia si tipa ca isterica:
- Marin! Nu-mi vine sa cred, Marin! Tu, aici, Marin! Doamne, ce surpriza! Marin, Marin, Marin!...
Si, parca uitand complet de mine pentru moment si fara sa se jeneze de lumea ce se uita ca la circ, se imbratisa si se pupa cu individul de parca numai ei erau pe lume! Intr-un final, trezita la realitate de fluieraturile unor adolescenti si realizand penibilul situatiei, Mimi se desprinse de gatul lui Marin si se intoarse spre mine:
- Pui mic si scump, el este Marin, ti-am povestit de el! A fost primul si singurul meu iubit dinainte de tine! Daca ai sti tu cat ne-am iubit noi...
Acum, intre noi fie vorba, nu stiam cat se iubisera Mimi si Marin, mai ales ca, in ciuda celor afirmate de ea, nu imi pomenise niciodata de el... Insa vedeam ca il albise cu pupaturile pe masivul tip care, inzestrat fiind cu un pigment aproape tuciuriu, avea alura unui tigan cu gatul gros ca de bivol si cu bicepsii parca umflati cu pompa!
...Si atunci, acolo, a inceput cosmarul.