Index |
---|
Pentru fiecare copil abandonat, m-am ales cu altul handicapat... |
Pagina 2 |
Toate paginile |
Ma numesc Mihnea M, am 45 de ani si sunt patronul unui select cabinet stomatologic din zona Floreasca, situat la parterul unei vile de lux in care locuiesc impreuna cu sotia si copiii. Sotia mea se numeste Clara si are 40 de ani, iar fiii nostri se cheama Mihai si Gabriel, au 4 ani si sufera, de la nastere, de un handicap locomotoriu, avand unul dintre picioare mai scurt cu 5 centimetri decat celalalt. Viata mea, privita prin prisma prosperitatii materiale si a iubirii familiale, poate parea, din afara, una fericita, implinita; insa, privita prin prisma handicapului copiilor si a regimului special la care ma supune aceasta, este un adevarat calvar.
Stiu de ce patimesc atat: fiindca atunci cand Dumnezeu mi-a dat nu unul, ci doi copii normali, perfect sanatosi, nu am vrut sa aud de ei, lasandu-i in grija femeilor cu care i-am conceput. Aceste femei, intalnite intamplator la diverse evenimente culturale, nu au reprezentat pentru mine nimic din punct de vedere sentimental, ci au fost doar niste accesorii de care m-am folosit pentru a-mi satisface dorinta sexuala. Ca ele, fara voia mea, au ramas insarcinate si, mai apoi, desi le-am cerut sa nu o faca, au pastrat copiii, acestea au fost alegerile lor, pe care si le-au asumat. Eu, asa cum le avertizasem, nu am recunoscut pe nici unul dintre cei doi copii si nu m-am mai interesat de ei in vreun fel.
Doar ca acum, cand ma uit la fiii mei handicapati, nu pot sa nu ma duc cu gandul la cei doi copii, intrebandu-ma cum ar fi fost viata mea daca i-as fi acceptat pe cei doi bastarzi.
Privind in urma, pot spune ca intreaga drama porneste din copilarie, cand parintii mei, oameni instariti, dar ocupati cu afacerile, au angajat o tanara guvernanta, pe nume Renate, care sa se ocupe de cresterea mea. Guvernanta Renate, altfel una bine pregatita profesional, mi-a oferit un bagaj de cunostinte apreciabil si o crestere remarcabila, dar nu m-a invaluit cu acea atentie cu care numai o mama isi poate invalui puiul; ea doar si-a indeplinit atributiunile de serviciu, si nimic mai mult. Asa se face ca am crescut in bunastare si abundenta, dar intr-o casa lipsita de caldura. Iar acest fapt avea sa fie accentuat de absenta unui fratior sau a unei surioare, care poate m-ar fi scos din carapacea in care aveam inca de atunci tendinta de a ma inchide. Intr-un final, toate acestea aveau sa isi spuna cuvantul asupra dezvoltarii mele psihologice, in sensul ca am devenit un baiat sperios si retras, care iesea destul de rar din casa, nu socializa si manifesta o teama patologica de a nu fi luat peste picior de ceilalti copii.
Eu nu am jucat niciodata fotbal cu pustii de pe strada, nici n-am alergat sa trag cu prastia dupa pasari sau cu cornete dupa pisici, nici nu m-am dat cu sania sau cu punga de plastic pe derdelus. Eu doar ma uitam la ceilalti cum le faceau pe toate, se distrau si isi traiau copilaria. Eu n-am avut copilarie. Caci lectiile de pian, de canto sau de limbi straine pe care le faceam cu guvenanta, numai copilarie traita nu se puteau numi. Degeaba stiam sa citesc si sa fac calcule matematice avansate la cinci ani, daca nu eram in stare sa arunc cu marmura dupa un teanc de capace de sticle de bere, cum se jucau ceilalti copii, daca nu puteam sa sar coarda sau sa joc sotronul... Iar in ceea ce priveste fetele, izolat si rusinos fiind, intotdeauna mi-a fost jena sa intru in vorba cu ele, sa fac glume, sa ma apropii de ele. Asa se face ca am ajuns un adolescent mic, indesat si complexat.
Timpul a trecut, si eu la fel de singuratic am ramas. Am absolvit facultatea de stomatologie ca sef de promotie, am inceput un business in domeniu, dar tot asa am ramas. Nu am reusit niciodata sa atrag o fiinta de sex feminin, indiferent cat de mult m-am straduit. Si atunci, hormonii alergand prin mine, iar eu avand necesitati specifice varstei, a trebuit sa accept diverse compromisuri pentru a elimina tensiunea sexuala acumulata in mine, unul dintre acestea constand in intalnirea cu femei cu pretentii de dame de lux, dar care in fapt erau dame de consumatie. Cu ele, nu exista niciun fel de obligatie, decat aceea a platii serviciilor prestate, ceea ce era usor de realizat in conditiile in care buzunarul meu era mereu burdusit. Una peste alta, sexul cu partenere oarecare, agatate mai mult sau mai putin intamplator la diverse manifestari artistice, imi convenea de minute, cata vreme aceste femei nu impuneau restrictii si nu ridicau pretentii. Problema adevarata a aparut atunci cand una dintre ele a ramas insarcinata. Si, de parca asta nu ar fi fost de ajuns, peste putin timp a ramas si a doua...
Livia Gavrila era o tipa cu sani opulenti si fese ferme, calitati pe care le-am apreciat intotdeauna la femei. Nu avea prea multa cultura generala, dar, la cum arata, nici nu-i trebuia: era de ajuns sa miste provocator din fund sau sa se aplece dupa o esarfa cazuta pentru a innebuni barbatii.... Barbat fiind, nu am putut asadar sa nu apreciez formele unei astfel de femei si nici sa refuz chemarea lor. Drept pentru care, atunci cand am zarit-o pentru prima data pe Livia la un vernisaj la care venise neisotita de barbatul sau - verigheta statea marturie ca era casatorita -, n-am mai luat-o pe ocolite, ci am intrebat-o direct:
- Cu fizicul stai foarte bine, dupa cum observ. Dar, spune-mi, daca esti amabila, cu mandria cum stai?
- Cum sa stau? mi-a raspuns vadit amuzata de abordarea curajoasa la care nici eu unul nu m-as fi asteptat, dar care, catalizat fiind de doua sute de whisky, mi s-a parut la momentul respectiv cat se poate de normala. Foarte bine, mamdria e la locul ei. Vrei sa te convingi?
Ceea ce, din cate intelegeam eu, insemna ca femeia isi dorea imbarligarea. I-am lasat o carte de vizita si, printre dinti, i-am soptit ca astept sa treaca pe la mine. Mi-a raspuns sugandu-si degetul mijociu, gest insotit de o privire sugestiva, moment in care am simtit cum ma trec caldurile. Si pentru ca, precum v-am spus deja, banii nu au fost niciodata o problema pentru mine, am platit-o pe Livia ca sa facem amor. Satisfactia a fost pe masura, caci dama, pe cat de doamna parea de dinafara, pe atat de boarfa era pe dinauntru. Mi-am indeplinit cu ea multe dintre fanteziile restrictivei tinereti pe care am dus-o sub obladuirea frigidei guvernante Renate, pentru ca in final sa o scot pe tarfulita pe usa afara in stare de semiconstienta. Caci, pe langa faptul ca era nimfomana, Livia Gavrila mai era si alcoolica si narcomana si, sub efectul unei doze de marijuana combinata cu doua sute de gin, vorbea numai prostii si abia de se mai tinea pe picioare. Nu imi tebuia asa ceva la usa casei, mai ales ca intrarea spre camera mea era comuna cu cea spre cabinetul stomatologic, unde veneau multi oameni influenti. Numai ca, dupa cum aveam sa aflu nu peste mult timp, nu era dupa mine, drumurile damei la usa mea urmand a fi multe la numar in viitor, motivul fiind unul de-a dreptul halucinant: Livia Gavrila ramasese insarcinata!
Intr-adevar, asa cum se intampla de multe ori pe lumea aceasta, primesti exact ceea ce nu-ti doresti! Iar eu, care nu stiam cum sa scap mai repede de depravata Livia Gavrila, ma pricopsisem cu asa poama pe cap... Pentru ca, orice impresie as fi avut despre ea si oricat de mult mi-as fi dorit sa nu o mai vad vreodata pe aceasta femeie, nu aveam cum sa neg adevarul: urma sa am un copil cu ea. Drept pentru care, cata vreme ea nu voise sa recurga la chiuretaj, a trebuit sa accept situatia si sa o ajut financiar, dupa ce sotul ei, unul prea batran pentru a mai putea procrea la varsta lui, a dat-o afara din casa. Dar... atat. Dupa ce i-am dat femeii o suma substantiala, suficienta, dupa aprecierile mele, pentru a le asigura ei si copilului un viitor linistit pe cel putin zece ani, mi-am luat complet mana de pe ei si nu am vrut sa mai aud de numele lor. Nu era vina mea ca Livia pastrase copilul, cand eu ii spusesem sa nu o faca.
Dupa acest nefericit episod din viata mea, am fost mult mai precaut in alegerea partenerelor de amor, caci, nu stiu daca am apucat sa va destainui, urmare atat a felului retras de a-mi duce existenta, dar mai ales a educatiei primite de la domnisoara Renate, eram un adept infocat al conceptului de burlacie si nu mi-as fi dorit sa trec din nou printr-o experienta periculoasa de genul celei prin care trecusem. Dar, cand e sa te loveasca, parca te intreaba? Asa si cu mine: oricat de atent as fi fost in selectionarea femeilor cu care m-am culcat, tot am dat peste una care mi-a inselat asteptarile si, in focul faptelor, a reusit sa-mi insele vigilenta si sa ramana insarcinata. Si asa ce face ca, fara voia mea, am ajuns pentru a doua oara tata...
Femeia de care va spun se numea Nicoleta Boiangiu si avea un fund cu care ar fi fost in stare sa mute muntii din loc, daca si-ar fi pus mintea cu ei... Dar, fata finuta, cu preocupari alese, nu obisnuia a-si pune in cap atingerea unor asemenea scopuri. Se rezuma la seducerea si stoarcerea de bani a unor retardati sexual, de genul meu, care sa-i satisfaca mai apoi toate dorintele si pretentiile. Acum, insa, avand in vedere sinergia faptelor, scopul ei era unul singur, anume acela de a ma determina sa o iau de sotie si sa devin tatal pruncului pe care, fara voia mea, il purta in burta. Nu aveam cum sa accept una ca asta, asa ca i-am deschis un cont pe care de atunci aveam sa i-l alimentez regulat, apoi i-am dat pasi la modul cel mai elegant posibil:
- Nicoleta, ma bucur pentru ca ai sa aduci pe lume un baiat, dar nu voi avea nicio tangenta cu nasterea sau cresterea lui cata vreme nu este copilul pe care mi l-am dorit! Intelegi asta?
- Bine, Mihnea, cum spui tu, mi-a raspuns femeia gravida, foarte docila, dar croita pe ideea de a scoate de la mine o suma cat mai mare. Eu n-am cum sa te oblig sa te apropii de un copil pe care nu-l vrei. Sper insa sa nu ajungi sa traiesti ziua in care sa doresti acest copil, fiindca nu ti-l voi da pentru nimic in lume!
Cruda premonitie a avut Nicoleta Boiangiu! Caci, asa cum v-am spus inca de la inceput, traiesc, in prezent, zile grele, in care nu pot sa nu ma intreb: ce-ar fi fost daca as fi recunoscut copilul, atat in cazul ei, cat si al Liviei Gavrila? Probabil va intreabti ce mi s-a intamplat de am ajuns fiu batut de astfel de ganduri... Ei bine, nu la mult timp dupa ce am parasit-o pe Nicoleta, am cunoscut-o pe Daniela Stamate, o femeie deosebita, care, desi neinzestrata de natura cu forme perfecte ca ale femeilor cu care obisnuiam sa cad la asternut, m-a cucerit cu o simplitate si un bun simt iesite din comun si a reusit sa imi schimbe parerea in legatura cu institutia casatoriei. Asa ca, dupa nici jumatate de an, am cerut-o de sotie, iar ea a acceptat. Am facut o nunta ca-n povesti, la sfarsitul careia scumpa mea mireasa ne-a anuntat, pe mine si pe restul celor prezenti, ca este insarcinata! Am fost atat de bucuros, incat am plans de bucurie. Numai ca peste opt luni, atunci cand Daniela i-a adus pe nume pe cei doi gemeni, constatand cu stupoare ca ambii copii au piciorul stang mai scurt decat dreptul cu circa 5 centimetri, am plans de durere...
A trecut ceva timp de atunci, Mihai si Gabriel au implinit 4 ani si, ajutati de ghete ortopedice, incearca sa se integreze in societate si sa duca o viata relativ normala. Dar, chiar si asa, cand ii vad cum se chinuie fara ghete, si cand vad cum se chinuie sotia mea cu ei, nestiind ce sa le raspunda atunci cand o intreaba de ce ei sunt altfel decat ceilalti copii, simt cum mi se frange inima. In adancul sufletului meu, eu stiu raspunsul. Eu stiu de ce am fost pedepsit atat de crunt, avand doi copii handicapati: fiindca, atunci cand soarta imi oferise doi copii normali, perfect sanatosi, eu i-am abandonat ca un nenorocit. Pentru fiecare copil abandonat, am primit apoi unul handicapat...
Din aceeasi categorie:
Am zărit-o într-o seară, într-un vagon de metrou...

Am zarit-o pe fata despre care vreau sa va povestesc in metrou. Se intampla in urma cu sapte ani. Ma urcasem la ,,Titan''. Calatoream spre ,,Politehni...
Cătălina a fost pentru mine o buruiană, dar Dalia este o floare

M-am casatorit de tanar, la numai 25 de ani, cu o fata si mai tanara ca mine, de 21 de ani, Catalina. O fata simpla, de la tara, pentru care, spre deo...
Cuplu modern, cu vechi păcate

Sunt George, din Bucuresti, am 32 de ani, iar in toamna urmeaza sa ma casatoresc cu Liliana, o fata minunata, care este iubita mea de 4 ani. Ne intele...
Din brațele iubitului am ajuns în poală la taică-sau...

Toata viata m-am considerat o persoana cu ghinion in dragoste. Poate si din cauza faptului ca am fost inzestrata de natura cu un fizic atragator si cu...