Ma numesc Mihnea M, am 45 de ani si sunt patronul unui select cabinet stomatologic din zona Floreasca, situat la parterul unei vile de lux in care locuiesc impreuna cu sotia si copiii. Sotia mea se numeste Clara si are 40 de ani, iar fiii nostri se cheama Mihai si Gabriel, au 4 ani si sufera, de la nastere, de un handicap locomotoriu, avand unul dintre picioare mai scurt cu 5 centimetri decat celalalt. Viata mea, privita prin prisma prosperitatii materiale si a iubirii familiale, poate parea, din afara, una fericita, implinita; insa, privita prin prisma handicapului copiilor si a regimului special la care ma supune aceasta, este un adevarat calvar.

Stiu de ce patimesc atat: fiindca atunci cand Dumnezeu mi-a dat nu unul, ci doi copii normali, perfect sanatosi, nu am vrut sa aud de ei, lasandu-i in grija femeilor cu care i-am conceput. Aceste femei, intalnite intamplator la diverse evenimente culturale, nu au reprezentat pentru mine nimic din punct de vedere sentimental, ci au fost doar niste accesorii de care m-am folosit pentru a-mi satisface dorinta sexuala. Ca ele, fara voia mea, au ramas insarcinate si, mai apoi, desi le-am cerut sa nu o faca, au pastrat copiii, acestea au fost alegerile lor, pe care si le-au asumat. Eu, asa cum le avertizasem, nu am recunoscut pe nici unul dintre cei doi copii si nu m-am mai interesat de ei in vreun fel.

Doar ca acum, cand ma uit la fiii mei handicapati, nu pot sa nu ma duc cu gandul la cei doi copii, intrebandu-ma cum ar fi fost viata mea daca i-as fi acceptat pe cei doi bastarzi.

Privind in urma, pot spune ca intreaga drama porneste din copilarie, cand parintii mei, oameni instariti, dar ocupati cu afacerile, au angajat o tanara guvernanta, pe nume Renate, care sa se ocupe de cresterea mea. Guvernanta Renate, altfel una bine pregatita profesional, mi-a oferit un bagaj de cunostinte apreciabil si o crestere remarcabila, dar nu m-a invaluit cu acea atentie cu care numai o mama isi poate invalui puiul; ea doar si-a indeplinit atributiunile de serviciu, si nimic mai mult. Asa se face ca am crescut in bunastare si abundenta, dar intr-o casa lipsita de caldura. Iar acest fapt avea sa fie accentuat de absenta unui fratior sau a unei surioare, care poate m-ar fi scos din carapacea in care aveam inca de atunci tendinta de a ma inchide. Intr-un final, toate acestea aveau sa isi spuna cuvantul asupra dezvoltarii mele psihologice, in sensul ca am devenit un baiat sperios si retras, care iesea destul de rar din casa, nu socializa si manifesta o teama patologica de a nu fi luat peste picior de ceilalti copii.

Eu nu am jucat niciodata fotbal cu pustii de pe strada, nici n-am alergat sa trag cu prastia dupa pasari sau cu cornete dupa pisici, nici nu m-am dat cu sania sau cu punga de plastic pe derdelus. Eu doar ma uitam la ceilalti cum le faceau pe toate, se distrau si isi traiau copilaria. Eu n-am avut copilarie. Caci lectiile de pian, de canto sau de limbi straine pe care le faceam cu guvenanta, numai copilarie traita nu se puteau numi. Degeaba stiam sa citesc si sa fac calcule matematice avansate la cinci ani, daca nu eram in stare sa arunc cu marmura dupa un teanc de capace de sticle de bere, cum se jucau ceilalti copii, daca nu puteam sa sar coarda sau sa joc sotronul... Iar in ceea ce priveste fetele, izolat si rusinos fiind, intotdeauna mi-a fost jena sa intru in vorba cu ele, sa fac glume, sa ma apropii de ele. Asa se face ca am ajuns un adolescent mic, indesat si complexat.

Timpul a trecut, si eu la fel de singuratic am ramas. Am absolvit facultatea de stomatologie ca sef de promotie, am inceput un business in domeniu, dar tot asa am ramas. Nu am reusit niciodata sa atrag o fiinta de sex feminin, indiferent cat de mult m-am straduit. Si atunci, hormonii alergand prin mine, iar eu avand necesitati specifice varstei, a trebuit sa accept diverse compromisuri pentru a elimina tensiunea sexuala acumulata in mine, unul dintre acestea constand in intalnirea cu femei cu pretentii de dame de lux, dar care in fapt erau dame de consumatie. Cu ele, nu exista niciun fel de obligatie, decat aceea a platii serviciilor prestate, ceea ce era usor de realizat in conditiile in care buzunarul meu era mereu burdusit. Una peste alta, sexul cu partenere oarecare, agatate mai mult sau mai putin intamplator la diverse manifestari artistice, imi convenea de minute, cata vreme aceste femei nu impuneau restrictii si nu ridicau pretentii. Problema adevarata a aparut atunci cand una dintre ele a ramas insarcinata. Si, de parca asta nu ar fi fost de ajuns, peste putin timp a ramas si a doua...