gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed17102018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Nadia mă iubește, Nadia mă părăsește, Nadia mă iubește...

Evaluare: / 1
1

Am cunoscut-o pe Nadia in urma cu 6 ani. Pe atunci, eu eram casatorit si aveam 37 de ani, iar ea numai 24. S-a angajat ca redactor la editura in care eu lucram de mult timp si, cum ea era o fata foarte atragatoare, a reusit in scurt timp sa suceasca mintile majoritatii angajatilor... Inclusiv pe a mea. Niciuna din incercarile colegilor de a intra pe sub pielea sa - si desigur, in patul sau - nu a fost insa incununata de succes, motiv pentru care au aparut zvonurile ca ar fi lesbiana. Abia atunci am decis ca e cazul sa ma implic personal in ,,problema''. Pentru ca, la cat de bine arata fata, la ce potential erotic avea, ar fi fost mare pacat ca barbatii sa nu se bucure de el...

Inainte insa de a va povesti cum am ajuns sa ma cuplez cu Nadia, trebuie sa precizez ca, la momentul respectiv, casnicia mea era pe butuci. Si tin sa mentionez asta pentru ca nu vreau sa credeti ca sunt vreun aventurier, vreun amator de fuste. Nu. Niciodata nu am fost. Ba dimpotriva. M-am implicat trup si suflet, timp ce 10 ani, in casnicie, am facut totul ca sa mearga, insa deh... cand e sa nu fie, nu e. Cand isi baga coada Necuratul, atunci nu e de bine: sotia mea avea un amant de nu mai putin de 7 (!) ani, si tocmai ma anuntase ca vrea sa divorteze pentru a fi cu el. Ce puteam face? M-am simtit ultimul prost din lume, incornoratul incornoratilor, si am acceptat divortul. Mai mult chiar, la sugestia Nadiei, care inca de atunci avea preocupari spirituale, am citit cateva carti despre ''iertare'' si ulterior aveam sa sfarsesc prin a ura cuplului adulterin ,,casa de piatra'' si o viata fericita impreuna. Pana atunci insa, timp de un an, cat a durat divortul, eu ma implicasem serios in relatia cu Nadia, si despre asta e vorba in continuare.

Asadar, fara ca vreun coleg din editura sa banuiasca, am inceput, abrupt si surprinzator, o relatie cu Nadia. Totul a curs foarte simplu si firesc: i-am trimis un e-mail in care i-am dezvaluit ca sunt in divort si ca, totodata, o plac foarte mult. Ea a acceptat invitatia mea la cafea si, peste numai cateva zile, eram un cuplu care se ascundea de ochii lumii. Un cuplu care isi facea planuri de viitor, care astepta pronuntarea divortului meu si lamurirea partajului pentru a se muta impreuna. Imi amintesc si azi cum se lauda Nadia in fata parintilor mei atunci cand am dus-o pentru prima data in casa lor:

- Vasile, eu imi doresc sa avem cinci copii! Nici mai multi, nici mai putini! Atat de mult te iubesc!

Ce puteam spune? Ii multumeam Celui de Sus in fiecare zi pentru ca imi trimisese aceasta fiinta minunata in viata mea exact cand aveam mai mare nevoie de ea si chiar nu intelegeam de ce, din cati barbati o curtasera, ea ma alesese pe mine, un tip care, spre deosebire de ceilalti, ma confruntam cu o situatie conjugala destul de complicata. Aveam sa ma dumiresc abia peste cativa ani... Dar, toate la timpul lor. Deocamdata suntem la momentul in care viata mea cu Nadia era una roz - eram fericiti impreuna si niciun nor nu se arata la orizont pe cerul iubirii noastre. Cand am azuti-o spunandu-le parintilor mei ca isi doreste sa le daruiasca cinci nepotei, am sarutat-o cu foc si, mandru nevoie-mare, le-am zis mamei si tatei:

- Vedeti ce fata minunata v-am adus in casa? Vedeti ce scumpa e Nadia? O sa vedeti ca imi va face cinci copii!

...Insa nu aveau sa vada! Nu numai ca fata nu mi-a facut cinci copii, dar pana la urma nu mi-a facut nici macar unul! Ce s-a intamplat? Ei bine, s-a intamplat ca, dincolo de infatisarea sa de inger, Nadia era de fapt o diavolita. O profitoare care avea, in cele din urma, mai exact in urma cu patru ani, sa isi dea arama pe fata...

Traiam impreuna de doi ani. Ne mutasem, in sfarsit, in garsoniera care imi revenise dupa divort si ne faceam planuri de casatorie, desi Nadia renutase le serviciu de cateva luni si alesese sa devina casnica. Spunea ca munca de redactor nu o implinea si prefera sa aiba timp liber, pentru a putea citi mai multe carti spirituale. Cu toate astea, fiindca o iubeam cu toata fiinta pe Nadia, in timpul care trecuse ii oferisem doua vacante de vis, in Maroc si in Mexic. Doua vacante care fusesera posibile multumita rezervelor pe care eu le aveam demult in banca, pe care le tineam pentru zile negre si pe care le folosisem totusi pentru zile insorite... Recunosc, iubirea imi luase mintile, as fi facut orice pentru fata pe care o adusesem in casa mea. Nu insa la fel stateau lucrurile in ceea ce o priveste...

Intr-o seara, iubita mea, care in paranteza trebuie spus ca era orfana si nu avea nicio locuinta, imi tine, din senin, un monolog pe care nu am sa il uit vreodata; atat de socat am fost:

- Vasile, trebuie sa stii ceva, si pentru asta te rog sa fii tare, sa incerci sa ma intelegi si te bucuri pentru mine! Ceva minunat mi s-a intamplat... In urma cu ceva vreme am luat legatura cu fostul meu iubit, Cornel, si atunci am simtit ceva ce nu am mai simtit demult: am simtit ca sunt indragostita!. Sper sa apreciezi sinceritatea mea si faptul ca nu m-am implicat intr-o relatie cu el pe ascuns...

Ce puteam spune, ce puteam face? Era o noua lovitura urata pe care soarta mi-o dadea, dupa cea de la divortul pricinuit de adulterul sotiei, dar trebuia sa accept evidenta. Asa ca am apreciat, dupa cum isi dorise Nadia, sinceritatea sa si faptul ca nu ma inselase, si ea, ca si fosta sotie. Mai mult chiar, desi aveam inima zdrobita, mi-am amintit de lectia iertarii pe care tocmai de la Nadia o invatasem, si prin urmare am facut un - ultim - mare efort financiar pentru ea. Concret, fiindca nu mai avveam nicio letcaie in banca, m-am dat peste cap si am imprumutat 1.500 Euro, pe care i-am dat ei pentru a-si putea inchiria o garsoniera pe termen lung... Si astfel, dupa doi ani, se incheia relatia mea cu Nadia, fara sa vad din partea sa vreunul din cei cinci copii promisi.

Acum, nu mi-este rusine sa admit ca am suferit enorm dupa plecarea iubitei mele. Pentru ca, practic, odata cu acesta despartire toate visele mele se naruiau. Nu cunosteam o alta fata, nu aveam prieteni de suflet, asa ca tot ce mi-a ramas a fost sa ma refugiez in alcool. Mi-a fost cea mai la indemana solutie, si, din comoditate, pe aceasta am ales-o. Insa, de uitat, tot nu puteam sa o uit pe Nadia, indiferent cat de tare ma imbatam. Ba, parca de ce beam mai mult, d-aia mi se facea mai tare dor de ea. Motiv pentru care am decis sa ma implic in alte relatii, pasagere, pentru a lasa deoparte durerea sfasietoate care imi mistuia sufletul. Si asta am si facut.

Timp de doua luni, m-am aventurat pe taramul placerilor efemere, am imbratisat femei care nu insemnau nimic pentru mine, m-am destrabalat. Apoi, exact cand am constatat ca tot nu mi-o puteam scoate din minte si din suflet pe fosta mea iubita si ma intrebam ce as mai putea face ca sa nu imi pierd mintile, minunea s-a intamplat: Nadia m-a sunat si mi-a propus sa ne vedem. Spunea ca are ceva important de discutat, ceva ce nu suporta amanare, asa ca, cu inima batandu-mi nebuneste, m-am intalnit cu ea chiar in seara cu pricina... Si iarasi ea a tinut un monolog pe care nu am sa il uit cat oi trai, la finalul caruia amandoi aveam lacrimi in ochi:

- Vasile, te rog sa ma ierti pentru tot raul pe care ti l-am facut! Stiu ca ai suferit enorm, stiu ca inca ma iubesti si mai stiu ceva: anume ca tu esti alesul meu. Nu a iesit nimic din relatia cu Cornel, m-am convins ca este un om de nimic si ca nu ma merita. Insa tu, cu sufletul tau mare, ma poti ierta, si putem fi fericiti impreuna. Vasile, eu chiar imi doresc sa iti fac cei cinci copii promisi!

Nu cred ca va puteti da seama ce fericit eram, pe de o parte, vazand ce intorsatura iau lucrurile. Pe alta, insa, o umbra de indoiala si suspiciune, alimentata si de neincrederea parintilor mei, ma facea sa fiu ceva mai rezervat in exprimarea sentimentelor. Auzind ce intoesatura luasera lucrurile, si care erau intentiile mele vizavi de Nadia, ei ma tot bateau la cap:

- Vasile, nu te baga, stai departe de fata asta! Ai vazut ce ti-a facut, cum te-a umilit prima oara si cum te-a parasit. Acum s-a intors la tine fiindca a terminat banii pe care i i-ai dat, dar ai sa vezi: cum are sa se puna iar pe picioare, cum iti are sa-ti dea din nou u sut in fund si are sa se intoarca la fostul.

O crancena batalie se dadea in sufletul meu... Cu toate astea, in cele din urma am ascultat chemarea inimii si am ales sa o iert complet pe Nadia, sa am din nou incredere in ea si, spre disperarea parintilor mei, sa o reprimesc in casa mea... Abia dupa aceea, in urmatorii ani, urma sa am parte de cateva surprize colosale din partea iubitei mele si sa culeg roadele deciziei mele de atunci... Dar mai e putin pana sa ajung acolo.

Cele de mai sus se intamplau cam in urma cu trei ani. Am reprimit-o asadar in casa pe Nadia, care, asa cum banuisera parintii mei, era falita si tot nu avea serviciu. Nu pot insa spune ca asta m-ar fi deranjat prea tare, daca eu nu as fi avut probleme la munca. Pentru ca, din pacate, editura la care lucram intrase in insolventa, iar eu nu mai primisem salariul de cateva luni. O duceam greu de unul singur, daramite si cu Nadia, care era o devoratoare de ciocolata si o mare amatoare de sampanie cu caviar... Si atunci, spre uimirea si totodata marea mea bucurie, Nadia a hotarat, fara sa o impinga nimeni de la spate, sa mai renunte la cartile sale spirituale si isi gaseasca ceva de lucru.

Pana in ziua de azi nu am reusit sa imi explic ce a determinat-o pe Nadia sa se schimbe, dar cert este ca a facut-o. Si-a gasit, peste noapte, un serviciu foarte bun, a inceput sa castige bani frumosi, si sia- aschimbat completamente stilul de viata. Ceea ce a starnit o reactie vehementa din partea parintilor, care m-au avertizat imediat:

- Vasile, Nadia nu este de incredere, vei vedea ca va pleca si te va lasa. Cum isi va vedea sacii in caruta, cum va strange un cheag suficient la banca, cum va pune coada pe spinare din nou...

...Insa nu am vazut-o plecand nicaieri; timpul avea sa le dovedeasca parintilor ca se inselau. Desi eu mi-am pierdut serviciul si nu am mai castigat niciun ban de peste doi ani, Nadia nu a mai plecat, nu a pus nicio coada pe spinare. Ma sustine zi si noapte in incercarea de a gasi un serviciu, nu ma invinovateste ca, de data asta, eu stau acasa in timp ce ea munceste si strange bani pentru casatorie... Da, da, ati citit bine! Urmeaza sa ne casatorim curand; Nadia e cea care m-a cerut, iar eu cel care... a acceptat. Nu am sa uit niciodata unul din monologurile cu care iubita mea m-a obisnuit in cei sase ani, de cand ne-am cunoscut:

- Vasile, eu te iubesc si vreau sa fiu sotia ta! Asa ca, te rog, insoara-te cu mine, si iti voi darui cei cinci copii pe care ti i-am promis! Pentru mine nu va mai exista niciodata alt barbat, in toata viata mea! Tu esti omul care mi-a acordat IERTAREA dupa ce l-am ranit enorm, tu esti cel care nu m-a lasat la greu, cand nu aveam casa, masa, serviciu si niciun leu in buzunar, tu esti cel pe care imi doresc sa il fac fericit!

Dupa asa vorbe, nu puteam sa ma mai indoiesc de Nadia, nu aveam cum sa o fac si nici nu am facut-o. Ci doar am ingenucheat in fata ei si am acceptat cererea sa in casatorie. Cum va spuneam mai sus, acum, in prezent, din banii castigati de iubita mea strangem cate putin in fiecare luna pentru casatorie si pentru... botez. Da, da, inca o data puteti sa va frecati la ochi, dar sa stiti ca ati citit bine: Nadia este insarcinata si, curand, imi va darui primul din cei cinci copii promisi! Cand mi-a dat vestea cea mare, in urma cu doua luni, am izbucnit in plans ca un copil, si asa au facut si parintii mei. Care parinti, in paranteza fie spus, intre timp au admis ca s-au inselat in privinta viitoarei mele sotii si i-au cerut iertare, iar ea nu numai ca i-a iertat, dar acum li se adreseaza cu ,,mama'' si ,,tata''.

Nu as fi crezut niciodata ca lucrurile se vor schimba intr-atat. Ce sanse erau ca, dupa ce m-a folosit, m-a umilit si m-a abandonat, Nadia sa se intoarca la mine si sa fie un cu totul alt om? Nu numai ca deocamdata ma intretine, dar este, desi nu ne-am cununat inca, o sotie iubitoare, devotata, intelegatoare. Iar eu, eu sunt cel mai fericit om din lume. Si asta fiindca am invatat, chiar de la cea care gresise enorm fata de mine, lectia iertarii...

 

ADAUGA COMENTARIU

Din aceeasi categorie:

Baiatul sotului fostei mele sotii si fata actualei mele sotii merg la altar...

Baiatul sotului fostei mele sotii si fata actualei mele sotii merg la altar...

Am fost casatorit cu Anania timp de 13 ani. Am avut o viata destul de frumoasa impreuna, insa in cele din urma faptul ca ea nu putea avea copii avea s...

Citeşte mai mult...

Din casa liftului am ajuns la Casa Lido

Din casa liftului am ajuns la Casa Lido

Numele meu este Calina Purima, sa zicem... Am 30 de ani, sunt din Bucuresti si locuiesc intr-un cartier rezidential din nordul orasului impreuna cu so...

Citeşte mai mult...

Tatăl meu o face pe mama soției, iar tatăl ei o face pe mama mea

Tatăl meu o face pe mama soției, iar tatăl ei o face pe mama mea

De la bun inceput, tin sa va anunt ca povestea mea este absolut iesita din comun. Ea are accente ilare, insa de fapt este o poveste trista. Cum ar put...

Citeşte mai mult...

Ajutând-o pe Laura, m-am nenorocit pe mine

Ajutând-o pe Laura, m-am nenorocit pe mine

Ma numesc Sonin si am 45 de ani. Pe sotia mea o cheama Sonia, iar pe cei doi gemeni ai nostri, in varsta de zece ani, Marcel si Mironel. Sunt casatori...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Nadia mă iubește, Nadia mă părăsește, Nadia mă iubește...