Sunt Natalia Carlan si am 30 de ani. M-am nascut intr-o mica localitate din judetul Teleorman si am locuit cu familia la periferia Rosiorilor de Vede. O familie mare, numeroasa, care ii cuprindea pe Gigi, barbatul meu, pe parintii si cei trei frati ai lui, pe sora sa, pe barbatul acesteia plus alte neamuri si rubedenii pe care nu le-am cunoscut prea bine si ale caror nume nu le-am retinut. Cam aceasta era componenta familiei la inceput, atunci cand am intrat eu in ea, adica in urma cu 10 ani. In prezent, unii din cei enumerati nu mai sunt in Rosiori, iar altii nu mai sunt nici macar pe acest pamant: s-au dus unul dupa altul...
Era prin anul 2000 cand la poarta parintilor mei a oprit o masina mare si luxoasa - un "gipan", cum se cheama in limbaj popular. Din ea a coborat, ferchezuit si aranjat la patru ace, Gigi, cel care avea sa imi fie barbat. Asta si era scopul vizitei lui: sa ma ceara de nevasta. Cum l-a vazut mama, femeie simpla si muncitoare, fara multa carte, dar cu scoala vietii, tare s-a mai bucurat! Si a considerat ca este un pretendent pe cinste...
Eu, desi nu ma dadeam in vant dupa genul lui de mascul, il placeam totusi suficient pentru a spera la o viata frumoasa alaturi de el. Nu era el prea chipes, in sensul ca avea pielea cam neagra, burta cam rotunda, capul cam mare si ceafa cam groasa; dar vorbea respectuos si era intotdeauna atent cu ai mei, carora le aducea tot felul de cadouri scumpe, si pe care nu uita niciodata, la plecare, sa ii atinga cu cateva milioane vechi. Bani care le picau extrem de bine alor mei, pe praful si in saracia in care isi duceau banala existenta. Nu e deci de mirare ca ei, parintii mei, au fost cei care m-au indemnat sa ma marit cu Gigi. Mama mi-a explicat datele problemei cam in felul urmator:
- Natalio, fata mea, asta e de tine! E baiat de casa, Gigi, nu e de lepadat. Nu vezi cum se imbraca, ce masina si ce haine are? E plin de bani, chiar daca e tiganos! Pune mana si ia-l, nu-l scapa!
Iar tata a concluzionat intr-un fel care nu lasa loc de intors:
- Daaaa, e clar, Natalio, e clar: asta e de luat! Nici sa nu te gandesti macar sa il respingi! Gigi e barbatul tau! Am zis!
Dupa asemenea vorbe, va puteti da seama ca nu am mai avut ce comenta. Atata imi trebuia... Am acceptat varianta parinteasca si l-am luat pe Gigi de barbat, desi aveam retinerile mele. Am facut nunta mare in sat, am scos o gramada de bani, am lasat o parte din ei parintilor mei, iar cu restul am plecat la noi acasa. Adica la Gigi acasa, unde va spuneam ca populatia era numeroasa... Inca de cum am ajuns, am fost luata in primire de Geta, sora lui Gigi, care m-a avertizat intr-un mod care se voia cat de cat elegant, dar care nu reusea sa ascunda rautatea din spatele cuvintelor:
- Auzi, Natalio! Tu sa stii de la mine, ca aici nu ai venit la pension! Nuuu, aici e de munca, femeie, e mult de munca. Ai sa vezi tu!
Intr-adevar, eram la curent cu faptul ca la Gigi in familie nu se obisnuia ca femeia sa fie tinuta pe post de bibelou, dar chiar asa, sa imi puna sacul in carca inca din prima zi nu ma asteptam. Ce dracu! Abia intrasem pe usa si ea, in loc sa ma intrebe de sanatate, ma punea la smotru... Asta era, nu mai aveam ce face sau zice, daca nu am facut sau zis inainte. Trebuia sa ma adaptez.
Si totusi, viata in familia Carlan nu era foarte grea. Noi, femeile, adica eu, Geta si Sultana, soacra-mea, nu aveam serviciu, dar gaseam mereu destul de munca prin gospodarie. De partea financiara si bunastarea clanului se ocupau Gigi si fratii sai, care preluasera "afacerea"daca pot sa spun asa la contrabanda cu tigari pe care o practicau, de la tatal lor, nea Gogu, cum il cheama pe socru-meu si care intre timp se retrasese si traia de pe urma a ceea ce produceau baietii. Baietii aveau reteaua bine pusa la punct, aveau oameni si relatii, se descurcau, ce mai... Mai mult nu pot sa va spun, pentru ca nu e cazul si oricum nu m-a prea interesat. Nu era treaba mea sa stiu ce fac, de unde vin banii care veneau, cata vreme veneau din ce in ce mai multi. Pe foametea care era si care e inca in tara, chiar o duceam bine in familia Carlan. Asta pana la un moment dat..
Se intampla prin 2003, din cate imi amintesc. Era o noapte ploioasa, rece, cand ne-am trezit cu mascatii la poarta. Razie! O parte a familiei a fost ridicata pe loc pentru cercetari, iar printre cei luati a fost si Gigi. Si asta nu ar fi nimic. Dar in celula in care il retinusera peste noapte se nimerise a fi unul dintre vechii sai dusmani, cu care a intrat in clinciuri si care, una-doua, a scos sisul si i l-a implantat lui Gigi in burta. Ala a fost! A murit pe loc, inainte sa apuce sa inteleaga ce se intampla cu el. Iar eu am ramas vaduva la numai 23 de ani.
N-aveam insa sa raman multa vreme asa. Fiindca in familia Carlan traditia era traditie, si regula era regula. Daca a murit fratele mai mare, atunci fratele urmator in varsta o ia de nevasta pe femeia ramasa vaduva. Acum, femeia eram eu, iar fratele era Gelu, un barbat de 28 de ani, care se desosebea total de Gigi. Daca Gigi nu era prea atragator din punct de vedre fizic, dar era omenos, darnic si bun, Gelu era un tip bine facut, dupa care intorceau femeile capul, dar care in schimb nu stia ce e aia mila sau intelegere. Si, ceea ce era mai dureros, nu ma iubea. Si nici eu pe el. Asa incat nu e de mirare ca viata alaturi de el avea sa-mi fie mult mai grea si mai lipsita de bucurii decat imi fusese alaturi de Gigi.
- Natalia, m-a avertizat el de la inceput, cu mine nu iti merge, eu nu sunt Gigi. Cu mine, daca vrei sa faci casa buna, trebuie sa zbarnai! Altfel, iese nasol...
Pe moment n-am inteles prea bine la ce se referea cand spusese ca iese nasol. Mai apoi, insa, cand a inceput sa imi care la pumni cu nemiluita, din te miri ce, am priceput... Nici nu era prea greu, cand dadea in mine cu sau fara motiv si cand nimeni din jur nu intervenea in vreun fel in apararea mea. Mai mult chiar, Gina, sora lui Gelu, era de parere ca ma plang prea usor.
- Natalio, Natalio, nu te mai vaita atata, ca ma umpli de spume cand te vad! Pai pe mine ma lasa Sandu al meu intr-o balta de sange pentru nimica toata, si tu te smiorcai numai daca te atinge Gelu putin...
Sandu era barba-su, un malac de vreo suta cincizeci de kile care, intr-adevar, dadea cu ea de toti peretii, si nici ma-sa, nici tac-su nu ziceau nici pas. Dar nu stiu, poate ca o merita. Eu una insa imi vedeam de casa si de barbat, aveam grija sa fie totul in ordine, sa nu lipseasca nimic niciodata. Dar Gelu tot nu era multumit. Batea la mine ca la fasole. Ajunsesem sa ma rog cerului sa il ia, sa ma scape de el. Si, slava Domnului!, intr-un final, tocmai cand eram pe cale de a-mi lua lumea in cap, ruga mi-a fost auzita...
Era duminca. Baietii erau dusi la peste inca de dimineata. Nu de foame, ca altii, ci de placere pescuiau barbatii din clanul Carlan. N-aveam noi nevoie de pestele prins pe balta. De fapt, nici nu veneau cu el acasa, de fiecare data il lasau pe la amaratii din capul strazii, iar ei se duceau la restaurant si cumparau numai specialitati cum ar fi pastrav la gratar, somon afumat sau file de rechin... De obicei, se intorceau de la peste in jurul pranzului. Acum insa se facuse aproape doua dupa-amiaza si tot nu mai apareau. Asa ca ne-am pus cu telefoanele pe ei. Culmea, nu raspundea niciunul. Atunci, Sultana si-a dus mana la gura si ne-a anuntat pe un ton martial:
- Aoleu, e vai de soarta noastra! Sa stiti ca s-a intamplat o nenorocire! Simt eu ca asa s-a intamplat!
Si, intr-adevar, nu se insela soacra-mea. Dupa numai doi ani de la moartea lui Gigi, necazul lovise din nou familia Carlan: de data asta victima era Gelu, care murise inecat in balta. Intrase sa se racoreasca, dar i-au amortit mainile si s-a dus la fund, de unde nu a mai iesit. Auzind tarasenia asta, pe moment nici nu stiam daca e cazul sa plang sau sa rad. Adica e drept ca imi pierdusem, din nou, barbatul, ceea ce ar fi trebuit sa constituie un motiv de suparare pentru mine, dar cand ma gandeam cata bataie incasasem de la el si ce viata de cosmar dusesem, mai ca imi venea sa sar in sus de bucurie. Cat priveste starea mea de vadana, in care ajunsesem pentru a doua oara in ultimii cinci ani, nu-mi faceam probleme: avea balta peste... Adica mai existau doi frati in familia Carlan care trebuia sa ma ia de nevasta. Ca doar asa spunea traditia...
Urmatorul pe lista barbatilor mei a fost Gore. Al treilea frate ca varsta, dupa Gigi si Gelu, dar inaintea mezinului Gino. Ciudata boala avusese tata-socru, nea Gogu, sa le puna la toti copiii lui numai nume incepand cu litera G... Speram ca traiul alaturi de Gore sa fie mai dulce decat cel de care avusesem parte in doi ani cu Gelu. Dar din nou ma inselam. Ce era Gelu dur si nemilos, dar ce era Gore... Norocul meu ca nu am stat nici cu el mai mult de un an jumate, ca altfel nu stiu daca mai apucam sa traiesc sa va povestesc prin ce am trecut...
Pe sleau spus, Gore era obsedat sexual. Era bolnav dupa sex. Voia sex de dimineata pana seara, nu se satura niciodata. Si eu eram obligata sa-i dau. N-aveam cum altfel; doar eram femeia lui, asa ca trebuia sa ma supun, dupa cum avea grija Gina sa-mi aminteasca de fiecare data cand ma vedea cartind...
- Natalio, Natalio! Uiti ca esti femeia lui Gore? N-ai voie sa spui nici pas! Cum te pune, asa stai! Doar nu vrei sa il superi si sa ti-o furi?
Intr-adevar, nu aveam niciun chef sa mi-o mai "fur" vreodata, dupa cata mardeala incasasem de la Gelu. Dar nici sa spun prezent ori de cate ori i se scula lui Gore... Si, credeti-ma, i se scula intruna, era o masina de facut sex, nu se potolea niciodata. Ajunsesem, incet-incet, sa ii simt lipsa lui Gelu. Ala macar ma batea si ma lasa in pace. Ma bagam in pat, plangeam cat plangeam, dar macar stiam ca am liniste cateva zile. Dar cu maniacul asta n-aveam scapare. Nu, asta voia zi de zi, ma tinea incontinuu in priza... Doamne, ce chin! Cum de divort nici nu se punea problema, singura mea sansa ramanea tot rugaciunea. Si Dumnezeu nu m-a lasat nici de data asta...
Tragedia, daca o pot numi asa (caci am avut numai de castigat de pe urma ei), s-a petrecut cu totul si cu totul neasteptat. Gore, care de obicei nu prea bea, implinea 30 de ani, motiv pentru el de a sarbatori altfel decat de obicei. Asa ca a baut pana n-a mai putut. Dupa care s-a urcat la volan si... direct spre groapa s-a indreptat. A intrat cu masina intr-un stalp si acolo a ramas. L-a pupat ma-sa mort si pe el. Era al treilea pe lista. Mai ramanea unul, Gino...
Gino, mezinul familiei, avea, in urma cu trei ani, cand am devenit femeia lui, 28 de ani; eu abia implinisem 27. Veneam dupa trei inmormantari de soti in nici sapte ani si ma intrebam ce urmeaza. Oare si el va fi la fel ca fratii lui? Asa parea sa fie. Nimic bun nu mai asteptam atunci, dupa precedentele experiente nefericite traite in familia Carlan. Dar, spre norocul meu, ma inselam din nou... Gino avea sa se dovedeasca un barbat adevarat, asa cum nu fusesera toti cei trei frati ai sai la un loc. Atent, grijuliu, cald si pasional, nu puteam sa nu ma minunez cat de deosebit putea fi acel om de restul familiei. Si astazi, la mai bine de trei ani de cand sunt cu el, tot nu incetez sa ma minunez. Ce om bun!
Ma inteleg de minune cu barbatul meu si aproape ca-mi vine sa spun ca a meritat sa indur suferintele celorlalti pentru a ajunge la el. Si, daca va intereseaza, avem si o fetita, pe care am botezat-o, in spritul familiei, Gabi. Ma rog zi si noapte la Dumnezeu sa mi-l tina sanatos pe Gino si sa mi-l fereasca de belelele care i-au rapus pe cei trei frati ai lui...
ADAUGA COMENTARIU
Din aceeasi categorie:
Sora mea și-a vândut copilul și sufletul în același timp...
Am fost cinci fete si un baiat la parinti. Din pacate, acum nu mai suntem decat patru surori, Leta si Marin prapadindu-se in anul care a trecut. Leta ...
Proasta de mine și-a recunoscut greșeala, dar nu a fost niciodată iertată...
Ma numesc Sorina D., am 33 de ani si lucrez ca operator introducere date la un important Institut de Sondaj din Capitala. Nu am fost niciodata o femei...
De dragul copilului, soțul meu s-a transformat în gigolo...
Prima data cand l-am intalnit pe Manuel nu am simtit nimic special, nu m-am gandit nicio clipa ca intre noi ar putea fi ceva. Eu, Crina Trasca, aveam ...
Întâlnire pe ne-ve cu o mare dragoste
Povestea mea incepe in urma cu 20 de ani, atunci cand credeam ca am intalnit iubirea vietii. Aveam numai 19 ani si eram la a treia relatie, primele do...
TINETI MINTE!