Dragi prieteni, trec printr-o perioada foarte delicata a vietii mele. Nu stiu ce se intampla cu mine, dar am ajuns sa nu ma mai recunosc. Am 40 de ani, am o oarecare experienta de viata, sunt trecut prin multe, dar am ajuns acum sa ma comport ca un adolescent: cant, dansez pe strada, simt ca plutesc. Am senzatia ca lumea intreaga e a mea. Si asta dintr-un motiv cat se poate de simplu: sunt indragostit. Foarte bine!, veti spune, e un lucru foarte frumos ca un barbat sa fie indragostit de sotia lui si sa vrea sa ii faca partasi si pe altii la fericirea sa. Problema e ca nu sunt indragostit de sotie, ci de o alta femeie...

Ma numesc Maria S, deocamdata. De luna viitoare numele meu va fi altul, voi fi maicuta Eufrosina. Dar, cum spuneam, nu despre ceea ce urmeaza sa fie vreau sa va povestesc, ci despre ceea ce a fost. Despre cum am iubit si am fost iubita, despre cum am ramas vaduva la numai 30 de ani, despre cum m-am straduit din rasputeri sa trec peste pierderea suferita si despre cum am hotarat, in cele din urma, sa renunt la cele lumesti si sa intru in cinul monahal, adica sa ma calugaresc. Am acum, cu cateva zile inainte de marea transformare, 40 de ani. Sotul meu, daca ar fi trait, ar fi avut 45...

Smire, caci asa il chema pe cel cu care mi-am unit destinul in urma cu 15 ani, a fost cel mai bun om pe care l-am cunoscut in viata mea. O fiinta minunata. Un barbat cum rar se poate intalni pe lumea asta, in zilele acestea, in care oamenii sunt tot mai rai, mai hapsani si fiecare se gandeste numai la el insusi. Nu, Smire nu era deloc asa, era altruist, el si-ar fi luat de la gura si si-ar fi dat si haina de pe el pentru a ajuta pe altul. Nu mai spun cat de harnic, cat de rabdator si intelegator putea fi, incat cine-l cunostea se minuna de el, zicand: “Ce om de treaba e Smire, e painea lui Dumenzeu! Un inger pe pamant, nu altceva!” Si intr-adevar asa era, ca un inger. Probabil ca de aceea l-a luat bunul Dumnezeu la El, acolo sus: fiindca ingerii au locul lor, in Ceruri...

Bine a zis cine a zis ca viata e o curva, dragi prieteni! Nu as fi crezut, pentru nimic in lume, ca Viorel va calca stramb! Doar eram alaturi, la bine si la greu, de 15 ani... Cum oare sa poata uita sotul meu toate momentele frumoase si toate incercarile prin care am trecut impreuna? Ei bine, a uitat! A uitat, si s-a dus cu alta. E adevarat ca a avut ca circumstanta atenuanta faptul ca bause cu colegii de serviciu si ca se imbatase. Insa asta tot nu m-a facut sa il iert. Cum era sa il iert? Doar nu eram asa proasta... De atunci m-am razbunat cu varf si indesat: l-am inselat de 20 de ori, cu 20 de barbati diferiti, iar el nici macar nu banuieste nimic! Tocmai din acest motiv v-am si scris povestea mea: pentru a imi lua o piatra de pe suflet. Sau, ma rog, nu una, ci douazeci de pietre...

Nu sunt o femeie bisericoasa. Daca as fi fost, poate as fi vorbit cu un preot, poate i-as fi spus lui ce mi s-a intamplat si cum am ales sa ma razbun pe cel care m-a dezamagit cumplit. Dar nu. Cum ziceam, eu sunt atee. Nici macar la cununia religioasa nu am simtit nimic deosebit. Am luat parte doar pentru ca a trebuit, pentru ca Viorel era chiar un om evlavios, cu frica lui Dumnezeu. Sau, cel putin, asa parea. Fiindca in urma cu 5 ani nu i-a mai fost frica de niciun Dumnezeu. A comis unul din cele mai groaznice pacate din lume: adulterul cu o curva.

Sunt Marta S., din Bucuresti, acum in varsta de 46 de ani. Locuiesc impreuna cu Florin, iubitul meu, intr-un apartament cu trei camere, din Colentina. Un apartament in care in afara noastra mai traiesc un cocker alb cu pete maronii, o pisicuta birmaneza cu pedigree, plus un acvariu cu pestisori, o colivie cu papagali si o iguana cu coada lunga de un metru. Probabil va intrebati ce e cu toata adunatura aceasta de animale pe care o crestem in apartament.

Toate erau bune si frumoase in viata mea, pana in urma cu circa jumatate de an. Eram casatorit cu o femeie serioasa, de casa, devotata si care avea un job foarte bun: Adela. Aveam impreuna un baiat de 6 ani, frumos, sanatos si foarte istet: Gabriel. Lucram ca inginer la o companie de telefonie mobila, unde castigam gras. Si, peste toate acestea, aveam amanta ideala, sexi si inteligenta, cu care, intre doua reprize de amor, puteam discuta orice: Marcela. Azi, din cele de mai sus nu mai am decat copilul, pe care insa il vad numai in week-end si in vacante. Restul s-au dus, si asta din cauza prostiei receptionerei hotelului in care ma vedeam de 4 ani cu Marcela.